• totul despre
    laptisorul de matca
    Laptisorul de matca pur este un produs apicol de exceptie, fiind una dintre cele mai importante tipuri de hrana din stup. Laptisorul de matca pur este singurul aliment cu care regina stupului se hraneste pe toata durata vietii.
    Afla
  • pastura,
    painea albinelor
    Pastura este unul din cele mai valoroase produse apicole recunoscute de oameni. Pastura provine din fermentarea polenului amestecat cu nectar, miere si o suita de enzime si bacterii benefice, inoculate de catre albine.
    Afla
  • polenul poliflor,
    proaspat congelat
    Polenul joaca un rol vital in viata albinelor - el le ofera toti nutrientii esentiali pentru cresterea si dezvoltarea normala a larvelor. Aceasta hrana vie le asigura longevitatea, devoltarea glandelor si a celorlalte organe fara de care nu-si pot indeplini rolul in stup.
    Afla
ELEMENTE DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE

din ce se compune o albina?

Pentru desfasurarea functiilor vitale, organismul albinelor ca si al altor vietuitoare este constituit din mai multe aparate sau sisteme principale: locomotor, digestiv, circulator, respirator, nervos, excretor, neuroendocrin de reproductie.

Organizarea morfo-functionala a organismului este adaptata semnificatiei sale biologice. Astfel, albina are o structura caracteristica insectelor, iar ca urmare a activitatii si modului de viata specializat, anatomia si fiziologia albinei prezinta o serie de particularitati.

Corpul albinei

Este format din trei parti: cap, torace si abdomen. Invelisul corpului -tegumentul - deosebit de important la albina are functia de suport scheletic al partilor moi, pe langa rolul sau de protectie, fiind in linii mari un invelis chitinos care protejeaza intregul corp.

Tegumentul este format din trei straturi suprapuse: cuticula, hipoderma si membrana bazala.

Cuticula este stratul exterior al tegumentului fiind la randul ei formata din doua straturi: epicuticula la exterior si procuticula la interior.

Procuticula este si ea formata din doua straturi: exocuticula si endocuticula. Exocuticula este un strat care contine multe proteine din care rezulta sclerotina, substanta ce produce sclerotizarea stratului formand partile tari ale corpului - sclerite.

In afara scleritelor, cuticula trimite spre interiorul corpului albinei o serie de prelungiri numite apodeme si care au rolul de a sustine organele interne.

Hipoderma este un strat format din celule cu functii foarte variate, avand rolul de a produce unele secretii si chiar parti componente ale segmentelor sau glandelor. Astfel, sunt prezente celule care secreta chitina, altele formeaza glandele cerifere, salivare sau de venin, senzitive precum si celule care produc firele de par.

Membrana bazala acopera fata interioara a hipodermei si organele rezultate din hipoderma.

La nivelul marginilro segmentelor si articulatiilor picioarelor, cuticula se subtiaza spre a permite albinei sa faca miscarile necesare in timpul activitatii.

Culoarea cuticulei este in raport cu cantitatea de pigmenti pe care il contine, mergand de la galben la brun inchis si pana aproape de negru in functie de rasa albinei.

Dupa functia pe care o indeplinesc, celulele tegumentului, se deosebesc trei tipuri: chitinoase, care intra in componenta periolor de protectie, senzoriale, care stabilesc relatii cu nervii senzitivi alcatuind organele de simt (perii tactili, conuri) si glandele cutanee.

Pe toata suprafata cuticulei numeroase ecrescente chitinoase formeaza perii. Firele de par pot fi simple sau ramificate unele avand in interiorul lor celule senzitive. Firele de par sunt mai dese la albinele tinere si se raresc pe masura ce acestea imbatranesc. Culoarea firelor de par difera in functie de rasa putand fi de la cenusiu la galben sau cafeniu.

Tegumentul albinei este format din segmente numite tergite in partea dorsala si stenite cele din regiunea ventrala.

Pe cap se afla amplasati ochii, antenele si aparatul bucal. Toracele este alcatuit din patru segmente pe care sunt fixate trei perechi de picioare si doua perechi de aripi.

Abdomenul este compus din sase segmente la matca si albina lucratoare si sapte segmente la trantor.

corpul albinei

Capul albinei

Privit din fata capul albinei lucratoare are o forma triunghiulara, cu varful indreptat spre partea inferioara si cele doua unghiuri externe incadrate intre ochii mari compusi. La matca, forma capului este putin mai rotunjita, iar la trantor aproape rotunda. Profilul capului este turtit, cu o bombare anterioara si o usoara adancitura posterioara permitand astfel mularea perfecta a capului pe portiunea anterioara a toracelui, de care este legat cu ajutorul unui gat membranos.

Pe portiunea superioara a capului, se gasesc trei ochi simpli - oceli - dispusi tot in forma de triunghi, antenele fixate pe fata anterioara a capului la nivelul treimii inferioare a celor doi ochi mari, fatetati. In partea inferioara a capului se afla aparatul bucal, format din mai multe piese specializate.

Dimensiunile capului difera in functie de tipul morfologic. Astfel, la matca diametrul capului este de cca 3 mm, la albina lucratoare de cca 3,5 mm iar la trantor de cca 4mm.

Capul prezinta o deschidere la partea ventrala - gura - si una in partea superioara - foramen. Prin foramen se face legatura organelor din cap cu cele din torace si abdomen. Sub foramen se afla o adancitura cu fundul membranos in care se prinde trompa.

Ochii compusi ai albinei, amplasati pe partile laterale ale capului, difera ca marime in functie de individ - albina lucratoare, matca si trantor, la care au dimensiunile cele mai mari.

Partea ventrala a capului prezinta o piesa chitinoasa, mobila - labium.

corpul albinei

Aparatul bucal

Este format din mai multe piese, este adaptat pentru supt si lins fiind format din: labium, madibule si trompa. Labiumul este format si el dintr-o parte exterioara chitinoasa ce este o prelungire a cutiei craniene si o parte interna membranoasa. Sub labium se gaseste faringele in care se deschid canalele glandelor faringiene. La matca aceste glande sunt putin dezvoltate, iar la trantor lipsesc.

Glandele salivare au forma a doua tuburi mult rasucite, avand o lungime totala de circa 2cm, fiind situate in partile laterale ale creierului. In lungul unui astfel de tub se gasesc numerosi acini ovali, formati din mai multe celule care comunica toate cu canalul central. Activitatea glandelor salivare incepe, la albinele lucratoare, intre a treia si a sasea zi de viata, atunci cand albina se hraneste cu polen. Glandele salivare produc, in principal, laptisorul de matca. In afara acestuia, glandele salivare secreta, incepand cu a 21-a zi de viata a albinei, amilaza si invertaza, fermenti care prin cataliza faciliteaza invertirea zaharozei din nectar, fiind prezenti in miere.

Mandibulele formate din doua piese chitinoase situate de-o parte si de alta a labiumului, articulate mobil pe obraz, permitand apropierea pe lateral a uneia de alta, formeaza intre ele o cavitate de forma ovoida. Cu ajutorul mandibulelor albina descopera anterele florilor, prinde albinele moarte sau alte insecte, bucatelele de ceara, etc. Pe suprafata mandibulelor se gasesc peri neramificati, mai lungi si mai numerosi la matca fata de albina lucratoare. La trantor, mandibulele sunt mai scurte si mai inguste. Fiecare mandibula dispune de cate doi muschi - unul aductor si celalalt abductor permitand miscarea acestora. La baza mandibulelor spre partea interna a acestora se afla glandele mandibulare. In numar de doua, aceste glande sunt voluminoase, foarte dezvoltate la matca, mai reduse la albina lucratoare si foarte reduse la trantor. Rolul glandelor mandibulare este de a secreta saliva impreuna cu glandele salivare.

Glanda mandibulara secreta o substanta folosita de albine la prelucrarea polenului si a cerii, precum si la dizolvarea capacelelor de ceara ale celulelor in momentul ecloziunii, precum si la lustruirea peretilor interior ai celulelor.

La matca, glanda mandibulara produce si o secretie specifica denumita substanta de matca cu rol inhibitor asupra ovarelor albinelor lucratoare

Trompa are rol de strangere a hranei si este formata din trei parti: doua maxile si labium care se termina cu limba propriu zisa - glosa. Glosa este subtire si flexibila, avand pe toata lungimea ei un canal care porneste de la nivelul linguritei.

Limba are lungimea de 6 - 6,5 mm la albina lucratoare, 3-5 mm la matca si cca 4mm la trantor. Cu limba, albina culege nectarul si il face sa treaca in cavitatea bucala.

La baza labiumului se deschide un canal prin care isi varsa secretia doua perechi de glande - postcerebrare si toracice.

Faringele are forma unui sac scurt prevazut cu musculatura puternica ce permite trecerea lichidelor din trompa in esofag. Esofagul este un tub lung si subtire care face legatura intre faringe si abdomen, strabatand in acest scop toracele. In abdomen, esofagul se largeste formand o dilatare ce poarta denumirea de gusa. Rolul gusei este de a primi si depozita in vederea transportului, cantitati mai mari de nectar.

Prin contractarea peretilor gusei, mierea poate sa treaca inapoi in cavitatea bucala sau sa inainteze in intestinul mijlociu. Volumul gusei difera la cei trei indivizi, avand la albina lucratoare un volum cuprins intre 55-77 mm cubi, in timp ce la matca si la trantor dimensiunea gusii este mult redusa.

La nivelul dintre gusa si intestinul mojlociu se afla proventricolul ce are rolul de a regla trecerea hranei din gusa in stomac. Stomacul sau ventricolul are forma cilindrica incovoiata. Intestinul subtire face legatura dintre stomac si rect. Intestinul subtire este inconjurat spre exterior de un strat muscular in care sunt increstate tuburile lui Malpigy care isi varsa continutul in portiunea putin largita ce poarta denumirea de pilor prevazuta cu un sfincter piloric.

Rectul sau intestinul gros are forma de sac, avand capacitatea de a-si mari mult volumul, ceea ce permite albinei de a acumula in cursul perioadei de iernare cantitati foarte mari de materii fecale ce pot atinge uneori chiar 50% din greutatea corporala. Rectul prezinta in partea sa terminala orificiul anal.

Aparatul locomotor

Este alcatuit din picioare si aripi. Albina are trei perechi de picioare (anterioare, mediane si posterioare) care se incadreaza pe cele trei segmente toracice. Morfologic, piciorul este format din cinci articole si anume: coxa, trohanterul, femurul, tibia si tarsul. Articulatia picioarelor la torace se face prin intermediul coxei, ce este dotata cu o musculatura puternica. Trohanterul se articuleaza la unul din capete cu coxa cu ajutorul a doi codicili, iar celalalt capat cu femurul. Femurul formeaza piesa de legatura dintre coxa si tibie, fiind actionat de doi muschi - unul flexor situat in partea interna a unghiului articular si unul exterior, dorsal, situat in afara unghiului articular. Tibia, difera la cele trei perechi de picioare, in sensul ca la picioarele anterioare si mediane este subtire si mai scurta decat femurul, in timp ce la picioarele posterioare, tibia este mai lunga decat femurul, turtita si latita la partea distala. Aceasta forma se observa la albinele lucratoare in timp ce la matca si trantor, tibia este mai subtire. La albinele lucratoare, in partea exterioara a tibiei piciorului posterior, se gaseste o suprafata concava, ale carei margini sunt acoperite de peri lungi si curbati formand corbicula, un fel de cos ce serveste la transportul polenului.

Corpul albinei este de asemenea prevazut cu doua perechi de aripi, una anterioara - articulata pe mezotorece si o a doua posterioara articulata pe metatorace. Culoarea aripilor este cenusiu-deschis stravezie cu nervuri de chitina galbene. Aripile posterioare sunt prevazute cu o serie de carlige numite hanuli al caror numar este variabil de la 16-26. Lungimea aripilor anterioare este de aproape 10mm, iar latime de 3mm, iar a aripii posterioare de 7mm si respectiv 2mm.

Musculatura albinei

Sistemul muscular la albina este format din fibre striate, musculatura fiind raspandita in tot corpul. Muschii sunt fixati de invelisul chitinos si de apoderme cu ajutorul tendoanelor sau direct prin intermediul unor fibre numite tonofibrile.

picioarele albinei

Sistemul nervos

Sistemul nervos la albina se compune dintr-un sistem nervos central si unul periferic reprezentat prin nervii ce fac legatura intre organele receptoare si cele electoare.

Sistemul nervos central este deosebit de dezvoltat datorita lobilor optici si antenali. Lobii centrali sunt delimitati intre ei, in partea centrala aflandu-se lobii protocentrali ce se continua in partile laterale cu lobii optici. Cordonul ganglionar este format din sapte perechi de ganglioni din care doua toracale si cinci abdominale. De la sistemul nervos central porneste o retea de nervi care sunt de doua feluri: nervi motori, ce pornesc de la centru si se termina la nivelul muschilor si nervi senzitivi cu rol de a culege excitatiile mediului exterior si a le transmite sistemului nervos central.

Sistemul nervos periferic este alcatuit dintr-o retea de fibre nervoase senzitive si motorii si o serie de celule senzitive situate la nivelul tegumentului.

Excitatiile venite din mediul extern precum si cele din mediul intern al organismului albinei sunt primite de asa-numitii receptori. Elementul de baza al organelor de simt este format din celula senzoriala care atunci cand are forma de par poarta denumirea de sensila.

Astfel, sistemul mirosului este indeplinit de sensilele ce se gasesc pe antene si pe palpii labiali. Simtul gustului este indeplinit de sensilele de pe maxile, labium, palpi si picioarele anterioare. Sistemul dactil este indeplinit de perisorii si conurile senzitive raspandite pe toata suprafata corpului, dar in special pe antene. Sistemul vazului este indeplinit de catre ochii simpli sau oceli si de catre ochii compusi, formati din cateva mii de omatidii.

Sistemul circulator

Este alcatuit din inima sau vasul dorsal si hemolimfa. Vasul dorsal este format dintr-o parte posterioara (inima) si o parte anterioara numita aorta. Inima este alcatuita din cinci segmente despartite intre ele prin valvule. Aorta strabate petiolul, traverseaza toracele si patrunde in cap terminandu-se in apropierea creierului. Numarul contractiilor inimii depinde de activitatea albinei, de la 60-70 pulsatii pe minut la 140-150 pulsatii in cazul desfasurarii unei activitati intense. In activitatea ei, inima pompeaza in organismul albinei hemolimfa sau sangele acesteia, ce are rolul de a asigura desfasurarea normala a proceselor fiziologice ale intregului organism.

Aparatul respirator

Se compune din stigme, trahei, saci de aer si traheole. Stigmele sunt orificii de patrundere a aerului in corpul albinei, fiind in numar de 10 perechi. Din stigme aerul patrunde in trahei, fiind condus in tot corpul. Sacii de aer sunt dezvoltari ale unor trunchiuri traheale sau ale ramificatiilor acestora, avand rolul de inmagazinare a aerului mai ales in timpul zborului.

Respiratia albinei se realizeaza cu ajutorul muschilor abdominali. Prin relaxarea musculaturii, abdomenul se intinde producand dilatarea sacilor de aer constituind inspiratia. Prin contractarea musculaturii sacii de aer sunt presati evacuand astfel aerul din interiorul lor, formand astfel expiratia.

Aparatul reproducator

La albina, aparatul genital este alcatuit diferit pentru cele doua sexe. In compunerea sa intra in primul rand glanda sexuala, testicolul pentru mascul (trantor) si ovarul pentru femela (matca), organe ce formeaza celulele sexuale specifice - spermatozoizi si ovule. Aparatul genital este alcatuit din glanda sexuala, caile genitale si glandele anexe.

La mascul (trantor) aparatul genital se compune din testicole, canalelel deferente, canalul ejaculator si endofalusul sau penisul. Spermatozoizii iau nastere in tubii seminiferi din testicole. Sperma este formata din spermatozoizi si lichidul spermatic produs de veziculele seminale si glandele mucoase. Cantitatea de sperma a unui trantor este de 1,3 - 1,7 mm cubi cu un continut de 7,0 - 9,5 milioane spermatozoizi pe mm cub.

Aparatul genital femel este situat in cavitatea abdominala, ocupand un spatiu foarte mare la matca fecundata. Se compune din doua ovare, doua oviducte perechi, ce comunica intr-un oviduct comun, impar, vaginul si punga spermatica.

Ovarele sunt amplasate in partea anterioara a abdomenului, deasupra gusei si intestinului mijlociu. Sunt formate din tuburi ovariene in numar de 130 - 190, numarul lor depinzand de prolificitatea matcii.

Ovarienele se deschid in oviducte pereche, care comunica cu oviductul impar sau comun, iar acesta la randul sau comunica cu vaginul. Aparatul reproducator femel mai dispune de receptacolul seminal sau spermateca si punga copulatoare. Spermateca se afla la nivelul unde comunica intre ele oviductele pare cu oviductul comun avand rolul de depozitare al spermei dupa actul de imperechere al matcii. Receptacolul seminal se deschide in vagin printr-un canal de comunicare. Prin acest canal sunt evacuati spermatozoizii atunci cand ouale trec prin oviductul comun. Canalul impar se deschide in punga seminala formata din doua parti: una interioara - vaginul - si alta exterioara numita punga copulatoare. La albina lucratoare aparatul genital este nedezvoltat ca urmare a modului diferit de hranire

Oul are in partea superioara o deschidere numita micropil, deschidere prin care acesta absoarbe initial celulele nutritive iar ulterior formeaza locul de patrundere al spermatozoidului, in vederea fecundarii.

Matcile devin apte pentru imperechere dupa 6-10 zile de la iesirea din botci, iar trantorii dupa 12-14 zile dupa ecloziune.

Matca tanara este pregatita de catre albine in vederea efectuarii zborului de imperechere printr-o hranire intensa, fiind totodata curatata prin lins. Acest stadiu se poate recunoaste cu usurinta prin pozitia caracteristica a abdomenului matcii cat si dupa aspectul intredeschis al camerei acului. Initial, matca executa zboruri de orientare de scurta durata, urmate apoi de zborurile de imperechere. Zborul de imperechere are loc pe timp senin, linistit si calduros, de regula in orele pranzului intre 13,00 - 16,00, durand de la cateva minute pana la aproape o ora. Matca se imperecheaza in decusul a mai mmultor zboruri si de fiecare data cu mai multi trantori. Zborurile de imperechere pot avea loc in cursul aceleasi zile sau mai multe zile la rand. Inaltimea optima a zborului de imperechere este de 10-30 m, avand insa limite foarte largi, in unele cazuri la cativa metri de sol si la o distanta variabila de stup, ce poate fi in unele cazuri chiar de cativa km. In timpul zborului, matca este urmarita de numerosi trantori ce sunt atrasi de substanta de matca pe care o percep pe o raza de circa 100m.

Actul imperecherii consta in introducerea bulbului penian al trantorului in camera acului matcii. Inocularea spermei are loc in momentul respingerii penisului. Bulbul penisului se rupe si ramane atasat de portiunea posterioara a matcii purtand denumirea de semn al imperecherii, atunci cand matca se imperecheaza cu ultimul mascul, avand acumulata o cantitate suficienta de sperma. Spermatozoizii sunt depozitati in vagin si oviductul median si oviductele laterale, migrand apoi dupa 10-18 ore in spermateca. Procesul fecundarii are loc la cateva ore dupa imperechere si se realizeaza prin patrunderea spermatozoidului in ovul.

Concomitent cu acest proces are loc o dezvoltare continua a ovarelor, iar dupa cateva zile matca incepe sa depuna oua.

Organul de aparare

Arma de aparare, individuala a albinelor si de aparare a cuibului, este o structura anatomica specifica purtand denumirea de ac. Acul este amplasat la extremitatea abdomenului, cuprinzand doua parti diferite anatomic si functional: aparatul motor si aparatul vulnerant. Cele doua parti functionale sunt unite printr-o pereche de brate bazale curbate. In partea bazala se afla trei perechi de placi. Parte vulveranta consta dintr-un element nepereche, stiletul si doua elemente pereche - lantetele. Proximal, stiletul are un bulb care se continua cu un canal ce strabate interiorul stiletului. Lantetele subtiri prevazute la capetele distale cu dinti orientati postero-anterior; la partea lor proximala acestea se continua cu una din ramurile acului bazal si prin aceasta cu placile triunghiulare, cea de-a doua ramura fiind atasata la bulb. La baza bulbului printr-o mica gatuitura se afla glanda cu venin.

In punga cu venin isi au deschiderea o pereche de tuburi lungi care constituie glanda acida a acului, in timp ce la baza acului, ventral, printr-un canal mic se deschide glanda alcalina.

Actiunea de intepare are loc prin indreptarea partii motoare a acului in jos pana ce el capata o pozitie aproape verticala. Initial varful acului patrunde datorita unei miscari bruste a abdomenului, patrunderea in continuare fiind asigurata de miscarile succesive efectuate de catre lantete. Acul matcii este diferit de cel al albinei lucratoare, placile neavand aceleasi dimensiuni, iar intregul organ este mai solid atasat de membrana camerei acului, partea vulveranta a acului fiind curbata ventral iar lantetele au mai putini dinti in timp ce glanda de venin este mai bine dezvoltata.