• totul despre
    laptisorul de matca
    Laptisorul de matca pur este un produs apicol de exceptie, fiind una dintre cele mai importante tipuri de hrana din stup. Laptisorul de matca pur este singurul aliment cu care regina stupului se hraneste pe toata durata vietii.
    Afla
  • pastura,
    painea albinelor
    Pastura este unul din cele mai valoroase produse apicole recunoscute de oameni. Pastura provine din fermentarea polenului amestecat cu nectar, miere si o suita de enzime si bacterii benefice, inoculate de catre albine.
    Afla
  • polenul poliflor,
    proaspat congelat
    Polenul joaca un rol vital in viata albinelor - el le ofera toti nutrientii esentiali pentru cresterea si dezvoltarea normala a larvelor. Aceasta hrana vie le asigura longevitatea, devoltarea glandelor si a celorlalte organe fara de care nu-si pot indeplini rolul in stup.
    Afla
BIOLOGIA ALBINEI

Dezvoltarea albinelor

Dezvoltarea celor trei caste (tipuri de indivizi) care constituie familia de albine este conditionata de forma celulelor si de regimul de hrana.

Reproducerea este sexuata sau partenogenetica. Din ouale fecundate rezulta albine lucratoare si matci iar din ouale nefecundate, trantori. Uneori pot rezulta albine lucratoare sau chiar matci partenogenetice precum se pot obtine in anumite conditii si trantori din oua fecundate. Totodata se pot dezvolta trantori in celule de albine lucratoare (in cazul matcii epuizate sau existentei de albine ouatoare) sau albine lucratoare in celule de trantori, trantori in celule de matca, precum si matci prin transformarea celulelor de lucratoare in botci si modificarea regimului de hrana destinat larvelor in cazul botcilor de salvare.

In dezvoltarea celor trei tipuri de indivizi se pot deosebi trei stadii: ou, larva si nimfa.

Dezvoltarea embrionara are la randul sau o faza intraovariana care incepe imediat dupa fecundarea oului si care cuprinde dezvoltarea embrionului pana la depunerea oualor si postovariana cu o durata de trei zile. In acest interval, prin diviziuni succesive ale celulelor si gruparea lor, se formeaza diferitele organe ale larvei; iar spre sfarsitul zilei a treia membrana a oului crapa eclozionand larva de culoare alba sidefie.

Varsta oului depus pe fundul celulei de catre matca se poate constata dupa pozitia ce o are, in sensul ca oul de o zi are o pozitie verticala, in ziua a doua este usor inclinat iar in cea de-a treia zi este culcat pe fundul celulei.

In ultima perioada a dezvoltarii embrionare din ou, albinele doici incep a depozita hrana la baza acestuia, hrana care contribuie la inmuierea invelisului si eclozionarea larvei din interior. La iesirea larvei din ou, aceasta ia forma caracteristica indoita, avand spinarea spre peretii celulei, innotand in hrana depusa din timp de catre albinele doici. Larva are posibilitatea de a se misca in interiorul celulei; circular, inotand la suprafata hranei cu ajutorul muschilor ce se contracta si se destind.

Albinele doici depoziteaza in celula, continuu si din abundenta, hrana proaspata care consta in primele trei zile din secretia glandulara a acestora. Incepand cu a patra zim larvele de albine lucratoare si trantorii sunt hraniti cu un amestec de miere si polen, in timp ce larvele de matca din botci sunt hranite in tot intervalul de catre albinele doici cu o secretie glandulara ce poarta denumirea de laptisor de matca.

Dupa forma si alcatuirea lor, larvele se deosebesc net de albinele adulte. Ca urmare a hranirii abundente, larvele cresc foarte repede marindu-si greutatea pana la sfarsitul stadiului de larva de circa 1400 ori la albina lucratoare si de circa 3500 ori la trantor.

In timpul dezvoltarii sale, larvele naparlesc de patru ori - prima naparlire la 12 - 18 ore, a doua la 36 de ore, a treia la 60 de ore si a patra la 80 - 90 de ore.

In a sasea zi dupa iesirea larvei din ou, albinele doici administreaza larvelor ultima portie de hrana dupa care capacesc celula cu un capacel poros de ceara si pastura. Dupa capacire, larva isi schimba pozitia, intinzandu-si capul in lungul celulei.

In aceasta faza, larva incepe teserea gogosii pe seama glandei sericigene. Larva albinei lucratoare ingogoseaza la 24 de ore dupa capacirea celulei.

Dupa ingogosare, pastreaza un repaos de circa 4 ore, apoi naparleste pentru a cincia oara trecand in stadiul de prenimfa si nimfa. Transformarea larvei in nimfa incepe la odua zile dupa capacire. Culoarea nimfei este la inceput alba, ulterior pigmentandu-se si capatand treptat culoarea albinei adulte.

In tot acest interval, are loc metamorfoza de transformare a nimfei in albina. Ultima naparlire are loc chiar in ziua iesirii din celule a albinei.

Durata stadiilor de dezvoltare difera la cele trei feluri de indivizi fiind de 16 zile pentru matca, 21 zile pentru albinele lucratoare si 24 de zile pentru trantori.

Durata stadiilor de dezvoltare (in zile) la cei trei indivizi

Stadiul de dezvoltare Matca Albina lucratoare Trantor
Ou 3 3 3
Larva 5 6 7
Prenimfa si nimfa 8 12 14
Total 16 21 24

Rolul doicilor se continua si la albinele tinere, eclozionate. Astfel, imediat ce albina a iesit din celula primeste de la doici o portie de hrana glandulara (laptisor). Dupa aceea, albinele tinere se hranesc singure timp de 2-3 zile cu pastura dupa care hrana lor este identica cu cea a albinelor adulte din stup. Trantorii tineri sunt hraniti timp de 3-4 zile de catre albinele doici si abia dupa trecerea acestui interval se vor hrani singuri.

Matca este hranita in tot cursul vietii sale, atat in stadiul larvar cat si dupa ecloziune, cu hrana glandulara secretata de albine (laptisor de matca).

Activitatea albinelor in stup cat si in afara lui se desfasoara in raport cu varsta. Intensitatea activitatii in raport de puterea familiei cat si de conditiile de mediu.

In cursul vietii lor, albinele executa anumite munci dupa varsta pe care o au, astfel:

  • de la 1-2 zile curatatul celulelor fagurilor si incalzirea puietului;
  • de la 3 la 11 zile sau 12 zile devin albine doici;
  • de la 11 la 16 zile devin albine claditoare de faguri (cerese)
  • de la 16 la 20 de zile, pazesc cuibul si asigura ventilatia;
  • de la 20 la 30 de zile sau 35 de zile trec in categoria albinelor culegatoare de nectar si polen.

In cazul existentei unui cules abundent de nectar, la aceasta activitate, vor participa si albine mai tinere varstei mentionate mai sus.

Dupa eclozionare, matca este insotita pretutindeni in stup de albine tinere care formeaza suita matcii al caror numar variaza in raport de activitatea matcii.

Albinele claditoare - constructoare - cladesc celulele fagurilor din ceara produsa de glandele cerifere ale acestora. Glandele cerifere sunt perechi situate pe partea interna a sternitelor 4,5,6 si 7 abdominale. Glandele cerifere au forma ovala cu o culoare deschisa central (oglinzile cerifere). Solzisorii de ceara se formeaza pe suprafata oglinzilor cerfiere, sunt de culoare alba uneori cu o usoara nuanta galbuie. Greutatea unui sozisor de ceara este in medie de 0,8 - 0,25 mg. Imediat ce se formeaza, solzisorii sunt luati cu picioarele posterioare si trecuti cu ajutorul celor mijlocii si anterioare la mandibule unde sunt framantati cu o secretie glandulara care le mareste punctul de topire (in jurul a 64 grade Celsius). Dupa aceea solzisorii aglomerati in grupe constituie ceara. Culoarea cerii variaza de la galben-verzui sau rosiatic, in raport de natura hranei si a pigmentilor din polen.

Albinele cladesc fagurii incepand intotdeauna de sus in jos. Pe leatul superior al ramei se prind albinele sub forma de perdea asezand fiecare pe locul ce-l ocupa mici puncte de ceara, la distante variabile. In jurul acestor puncte apar mici fagurasi care incep sa se atinga intre ei, se unesc si vor constutui temelia fagurelui. Alte albine modeleaza placutele de ceara si dau forma definitiva a fagurelor.

Fagurele artificial este cladit de albine in alt mod. O parte din albinele claditoare se aseaza pe foaia de fagure spre a-l incalzi la peste 30 de grade. Odata ce ceara devine maleabila, ele incep sa modeleze fundul celulelor iar cu surplusul cerii inalta peretii cu 3 - 6 mm. Cu ceara produsa de celelalte albine tinere se continua inaltarea peretilor celulelor lasandu-se in partea superioara a celulelor un inel de ceara mai gros ce asigura rezistenta fagurelui. Incepand de la inelul de ceara din partea superioara a celulei, peretii se subtiaza ajungand catre fundul celulei la 0,08 mm. Fagurii sunt construiti de regula simultan pe ambele parti.

Celulele de albine lucratoare in care este crescut puiet de lucratoare au forma hexagonala cu diametrul de 5,38 - 5,42 mm, o adancime de 12 mm si un volum de 0,282 cm3. Intr-o astfel de celula intra o cantitate de 0,40-0,43 g miere sau 0,18 - 0,19 g polen. Celulele de trantori sunt mai mari avand diametrul de 6,25 - 7,00 mm si o adancime de 13 - 16mm. Celulele de matca sau botcile au forma de ghinda la exterior si cilindrice in interior, cu o adancime de 20-25mm, diametrul de 9,5-10,0 mm

In partile laterale si superioare ale fagurilor se mai gasesc celule de trecere si de fixare cu forme neregulate si cu peretii mai grosi.

Grosimea fagurilor cu celule de lucratoare este de circa 25 mm, iar distanta intre doi faguri este de 12,0 - 12,5 mm.

Pe ambele fete ale unui decimetru patrat de fagure sunt circa 830 - 860 celule de lucratoare sau circa 590 - 620 celule de trantori. Celulele de trantori sunt de obicei amplasate pe partea laterala si inferioara a fagurelui.

CUIBUL ALBINELOR

Familia de albine isi desfasoara activitatea in cuibul pe care si-l construieste si care este alcatuit dintr-un numar variabil de faguri claditi, din ceara produsa de albinele lucratoare in raport de puterea familiei. In mod natural, albinele isi construiesc cuibul suspendat de crengile copacilor (in zonele cu climat mai bland) sau in scorburile copacilor in crapaturile stancilor sau in adaposturi construite de om.

Fagurii sunt construiti in pozitie verticala, iar fiecare fagure este alcatuit din mai multe mii de celule hexagonale dispuse bilateral. In fagurii din mijlocul cuibului se gasesc oua precum si puiet de diferite varste si in diferite stadii de dezvoltare. Suprafata ocupata de puiet este in functie de sezon, temperatura cuibului si a mediului inconjurator, prolificitatea matcii, etc.

Temperatura din cuib este cuprinsa intre 33-35 grade Celsius cu o umiditate relativa de 75-80%. Temperatura in cuib este asigurata si reglata de albine printr-un consum mai mare sau mai mic de hrana.

VIATA FAMILIEI DE ALBINE IN CURSUL ANULUI

Sub influenta mediului, in cursul anului, au loc in sanul familiei de albine o serie de modificari cantitative si calitative, acestea putandu-se sintetiza in cadrul a patru perioade caracteristice:

  • a) de la iesirea din iarna si pana la jumatatea sau sfarsitul lunii aprilie, perioada in care puterea familiei de albine ramane aproape aceeasi ca la iesirea din iarna;
  • b) de la sfarsitul lunii aprilie pana la epoca de roire naturala, perioada in care puterea familiei de albine creste continuu;
  • c) de la epoca de roire pana la venirea iernii, in care puterea familiei de albine scade treptat;
  • d) perioada de iernare in care puterea familiei scade mai mult sau mai putin in raport de modul cum a fost pregatita pentru iernare.

In prima perioada are loc inlocuirea treptata a albinelor care au iernat, cu albine tinere eclozionate in cursul primelor luni ale anului. Inceputul acestei perioade trebuie socotit de la data inceperii ouatului matcii (de obicei in cursul lunii ianuarie).

In aceasta perioada, activitatea albinelor se intensifica, mai ales dupa inceperea culesurilor timpurii, ceea ce atrage dupa sine uzura albinelor ce au iernat. De obicei, intr-un interval de doua luni de la zborul general de curatire, aproape toate albinele ce au iernat dispar fiind treptat inlocuite de catre albinele tinere.

Schimbarea albinelor batrane cu albine tinere se face treptat. Astfel, daca la mijlocul lunii martie, in familia de albine exista doar 10% albine tinere si 90-85% albine batrane, la sfarsitul lunii martie numarul albinelor tinere este de 25% si cel al albinelor batrane de 75%, iar la inceputul lunii aprilie numarul albinelor batrane scade si mai mult fiind de circa 50% albine tinere si 50% albine batrane.

La mijlocul lunii aprilie sau cel mai tarziu spre sfarsitul lunii, intreaga populatie a stupului va fi alcatuita aproape numai din albine tinere.

Ritmul de inlocuire al albinelor batrane cu albine tinere depinde de o serie de factori cum sunt: cantitatea si calitatea hranei din cuib, miere si pastura, calitatea matcii si ritmul de ouat al acesteia, pastrarea caldurii necesare in cuib precum si existenta unui cules slab sau unei hraniri stimulente.

La inceput, puietul este hranit de catre albinele ce au iernat. Dupa 21 de zile de la inceperea ouatului matcii, la hranirea puietului incep sa participe si primele albine doici eclozionate primavara. Treptat, odata cu cresterea puterii de hranire a puietului de catre albinele doici, creste si ouatul matcii.

Pe toate durata acestei perioade, puterea familiei ramane in general aceeasi pe care a avut-o in ultima parte a iernii cu mici diferente de plus sau minus. Familiile care au intrat in iarna cu un numar mare de albine batrane si cu putine albine eclozionate toamna, slabesc insa foarte mult in aceasta perioada ca urmare a mortii timpurii a unei mari parti din albinele de iernare inainte ca alte contingente de albine tinere sa le fi putut inlocui. O slabire a puterii familiilor de albine in aceasta perioada se poate observa chiar in cazul unor familii ce au avut un numar mare de albine tinere la intrarea in iarna, in cazul primaverilor nefavorabile cresterii puietului, cand albinele iernate mor datorita uzurii organismului inainte de a fi putut creste un numar corespunzator de albine tinere.

Perioada a doua, numita si perioada de crestere a puterii familiei de albine, incepe, in general, odata cu incalzirea si stabilizarea timpului si aparitia in natura a culesului de la plantele entomofile. Numarul albinelor tinere doici este acum mult mai mare, iar matca este hranita din abundenta, fapt ce o face sa intensifice ouatul, acesta crescand la 1500 - 2000 de oua in 24 de ore.

Prima parte a acestei perioade este caracterizata prin raportul normal dintre numarul de oua depus de catre matca si numarul de albine doici capabile de a hrani puietul, spre deosebire de a doua parte, cand numarul de albione doici este mai mare fata de numarul oualor depuse de matca. In mod normal, o albina doica ingrijeste 3-4 larve, in timp ce, ca urmare a cresterii populatiei stupului, se ajunge ca 3-4 albine doici sa ingrijeasca o larva. Datorita acestei situatii, albinele doici nu-si mai pot indeplini functia de a grani puietul ceea ce le determina sa cladeasca botci, matca ouand in ele iar familia de albine intra in frigurile roitului.

Dupa capacirea primelor botci, matca batrana impreuna cu circa 50% din populatie paraseste stupul - roieste.

Roitul este stimulat si de insuficienta spatiului in stup, blocarea cuibului cu polen si miere precum si caldura cauzata de aglomerare. Din botci iau nastere matci care pot parasi si ele stupul cu o parte din albine, dand astfel nastere la al doilea, al treilea si cateodata chiar la mai multi roi. In conditii deosebit de prielnice, primul roi poate ajunge in situatia sa roiasca si el dand astfel un paroi (roi din roi).

In timpul cat familia este in frigurile roitului, activitatea ei scade si valorificarea culesului se realizeaza in mica masura. Ca urmare a restrangerii ouatului, matca devine mai usoara ceea ce o face apta de zbor.

Dupa iesirea primului roi - cu matca batrana - albinele ramase in stup raman o scurta perioada de timp fara matca pana la eclozionarea din botci a primei matci. Aceasta incearca prin intepare sa omoare restul matcilor inca neeclozionate.

In unele cazuri, atunci cand familia de albine este predispusa pentru continuarea roirii, albinele vor impiedica matca sa intepe botcile neeclozionate, insa atunci cand predispozitia de roire a trecut, albinele lucratoare ajuta matca tanara in activitatea ei de distrugere a celelalte botci existente. Asa cum s-a aratat mai sus, productia apicola este diminuata in timpul roitului natural, fapt pentru care practica apicola recomanda mentinerea familiilor de albine in stare activa si inmultirea dirijata a acestora prin roire artificiala. Mentinerea familiilor de albine in stare activa se poate realiza prin asigurarea in permanenta a unui cules de nectar si polen, precum si prin prevenirea frigurilor roitului si eliminarea cauzelor care il declanseaza si stimuleaza.

In conditiile din sudul tarii, perioada de crestere a familiilor de albine are loc in lunile aprilie-mai si atinge varful de dezvoltare in luna iunie, cateodata si la inceputul lunii iulie, dupa care numarul de albine din familie scade, iar aceasta trece in perioada a treia.

Perioada a treia este perioada formarii albinelor de iernare. Dupa ce matca a ajuns la intensitatea maxima de ouat, spre sfarsitul perioadei a doua, incepe scaderea treptata a ouatului. Ouatul matcii continua totusi pana in luna octombrie cand inceteaza complet. Albinele ce iau nastere in aceasta perioada, in special in lunile august si septembrie, formeaza contingentul de albine care vor asigura dezvoltarea familiei in primavara urmatoare.

Perioada a patra este perioada iernarii propriu-zise si ea incepe odata cu eclozionarea ultimului puiet, toamna, si dureaza pana la inceperea din nou a cresterii puietului in primavara. In mod natural, puterea familiei de albine in aceasta perioada se micsoreaza putin datorita mortii albinelor batrane uzate.

Aceasta micsorare a puterii poate insa sa atinga proportii mari, alarmante, in cazul unei iernari necorespunzatoare fara provizii de hrana, sau cu hrana insuficienta si de calitate necorespunzatoare, fara o protectie impotriva frigului sau fara a se asigura linistea necesara iernarii normale a albinelor. Depopulari masive pot fi observate si in cazul manifestarii familiilor cu nosema sau parazitarii acestora cu varroa. Trebuie retinut faptul ca in timp ce in perioada sezonului activ albinele lucratoare traiesc circa 30-45 de zile, longevitatea albinelor eclozionate toamna atinge 6-8 luni putand astfel asigura populatia necesara dezvoltarii familiei de albine in primavara urmatoare.

Albinele petrec repaosul de iarna, organizate in ghem, a carui formare are loc odata cu scaderea temperaturii sub +10 grade Celsius.

Ghemul de iernare are o forma sferica sau elipsoidala fiind dispus in dreptul urdinisului pe intervalele dintre fagurii de unde au eclozionat ultimele contingente de puiet. In imediata vecinatate a ghemului se afla proviziile de hrana compuse din miere si pastura.

In exterior, ghemul are un invelis format din albine mai in varsta, strans unite intre ele si cu capul orientat spre interiorul ghemului dispuse pe mai multe straturi, in raport de temperatura mediului exterior.

In interiorul ghemului se gasesc albine mai tinere care inconjoara si hranesc matca si care au rolul de a dezvolta energia termica necesara printr-un consum mai intens de hrana si miscari caracteristice.

Consumul de hrana, miscarile albinelor din interiorul ghemului precum si diametrul acestuia variaza in raport de temperatura externa. Atunci cand temperatura externa scade, volumul ghemului se micsoreaza marind densitatea albinelor, iar cand temperatura exterioara creste ghemul isi mareste volumul si totodata densitatea albinelor scade. Cu cat temperatura exterioara este mai scazuta, temperatura din interiorul ghemului este mai mare. De asemenea, odata cu aparitia puietului, temperatura in interiorul ghemului creste de la 14 - 20 grade Celsius, cat era la inceputul intervalului, atunci cant nu este puiet, la 32 - 35 grade Celsius, cand matca incepe ouatul.